Bine ati venit la Cabinetul Dr. VOICU

Program de lucru: : Luni - Vineri > 8.00 - 18.00
  Contact : +4.0722.684.735

istoria frumusetii 1

Frumuseţea feminină şi cea masculină din punct de vedere istoric : La început a fost femeia

 

 

Cândva, acum multe sute de mii de ani, mama tribală „Eva” din savana africana s-a ridicat în doua picioare şi a început să se gândească la cina pentru ea şi pentru copii ei.

După standardele noastre de astăzi, Eva probabil ca nu era „frumoasă”: din oasele găsite până acum ştim că oamenii aduceau încă mult prea mult a maimuţe acum 250.000 – 300.000 de ani. Dar genele feminine îi confereau Evei deja toate formele şi calităţile de care avea nevoie pentru a creste descendenţi:un bazin lat in care avea loc uterul şi viata în devenire pe care avea să o adăpostească; un canal moale, bine umezit, elastic şi care la capăt era acoperit de doua buze şi prin care copilul putea fi scos în siguranţă (vaginul şi labiile); sânii cu glandele mamare la care nou-născutul putea să sugă (au rămas apoi la bărbat rudimentare şi lipsite de vreo funcţie biologică). În plus ea avea o spinare maleabila care făcea fata atât greutăţii crescânde a pântecului cu sarcina, cât şi celui unui sugar, fără să cauzeze leziuni coloanei vertebrale; avea şi picioare puternice pe care putea să colinde mult în căutarea de hrana sau de locuri mai ferite; mâini sensibile cu care putea deopotrivă să culeagă fructe, să cioplească piatra, să mângâie copii şi să pregătească mâncarea.

Cu toate ca Eva trebuie să fi mers mult pe picioare şi să nu fi avut vreun gram de grăsime în plus pe ea, ea avea deja forme feminine: ţesut gras la sâni care proteja glandele mamare, la burta unde trebuia să amortizeze uterul şi, în timpul sarcinii, să protejeze copilul, la fese pentru a avea rezerve de grăsimi în vremuri grele, precum şi la solduri şi pe coapse, unde şi astăzi mai produce o parte din estrogenele necesare.

Eva – şi infinit de multe fiice ale ei de-a lungul timpului – nu ştia ce este aceea o regina a frumuseţii pentru ca nu exista nici regat şi nici termenul de frumoasa. Era cum era (şi nici un bărbat nu putea să o contrazică). Daca vreodată rivaliza cu vreo alta făptură omeneasca, atunci cu siguranţă nu din cauza vreunei înfăţişări exterioare a corpului ci cel mai probabil din cauza vreunei bucăţi din prada, a plantelor cele mai gustoase sau a celui mai ferit loc pentru ea şi pentru copii ei.

Impresionarea şi ritualurile de împerechere putea fi lăsate în grija bărbatului, întrucât el era singurul care trebuia să se teamă de concurenţa cu alţi bărbaţi. Trebuia să se facă iubit de către fiinţele feminine dacă dorea să păstreze şansa contactului sexual. La început nu era nevoie de un mare număr de bărbaţi nici pentru reproducere, nici pentru menţinerea grupului – ajungea o mână de bărbaţi puternici, abili şi deştepţi.

Statuete din piatră din era epocii târzie de piatră (acum circa 30.000 până la 12.000 de ani) ne arată femei înzestrate cu toate caracteristicile capacităţii feminine de a naşte: şolduri late, sâni mari, o burtă moale şi fesele grăsuţe. Aceste caracteristici probabil că erau foarte căutate în fiecare trib, pentru că asigurau menţinerea tribului. Indiferent dacă era cunoscut aportul bărbatului la reproducere sau nu, cel al femeii era indiscutabil. Fecunditatea a ei era venerată ca o calitate de zeiţă; nenumărate religii pe tot globul pământesc se bazau pe calitatea de reproducere a zeiţelor-mame. (VA URMA)

 

Vezi si celelalte capitole

Comentarii

comentarii