Bine ati venit la Cabinetul Dr. VOICU

Program de Lucru : Luni - Vineri > 8.00 - 18.00
  Contact : +4.0722.684.735

body

Frumuseţea feminină şi cea masculină din punct de vedere istoric 4 : asemanari

Ceea ce s-a pierdut printre toate criteriile estetice născocite de bărbaţi este multitudinea trupurilor feminine. Şi înainte de toate: asemănarea corpului feminin cu cel masculin. Care, chiar şi după sute de mii de ani, nu este deloc întâmplătoare. Pentru că din Eva şi din descendentele ei s-au tras (şi se trage) din totdeauna şi întreaga populaţie masculină.

În exterior, corpul feminin se deosebeşte de cel masculin mai ales prin organele sexuale. Toate celelalte criteriile care sunt folosite la deosebirea lor – ca de exemplu structura scheletică, mărimea, părul, structurile ţesutului conjunctiv, masa musculară sau a epidermei – se bazează doar pe date statistice: ceea ce apare cel mai des la sexul respectiv din rasa respectivă este declarat ca fiind „masculin” respectiv „feminin” – atât de simplu este.

Mulţi bărbaţi sunt mici da statură, nu au deloc păr pe membre şi pe corp precum şi pe faţă, au „pectorali graşi” (denumiţi şi ginecomastie), un bazin destul de lat, o masă musculară destul de redusă şi o piele destul de moale şi sensibilă. Multe femei sunt înalte, au oase şi încheieturi groase, umeri laţi şi au destul de mult păr pe picioare, în zona toracelui şi pe faţă şi au – dacă se antrenează corespunzător – muşchi puternici şi o piele mai degrabă aspră.

Cu toate că trupul bărbătesc şi cel feminin se aseamănă în multe privinţe, bărbaţii au reuşit în ciuda multor contra-exemple o separaţie artificială prin caracteristicile „masculine” şi cele „feminine”. Un bărbat cu multe caracteristici „feminine” ajungând până la pectorali graşi şi un bazin lat este considerat „ne-bărbătesc” sau „feminin”. Un corp feminin cu multe caracteristici „masculine” este în multe culturi catalogat ca fiind „ne-feminin” sau chiar „masculin” şi este marginalizat. Şi astăzi mai este la fel.

Ceea ce îi caracterizează pe cei puternici este dorit şi copiat de regulă de către cei mai puţin puternici. Putere şi masculinitate sunt, practic, de mii de ani sinonime. Cine dorea să aibă putere ca bărbat trebuia deci să sublinieze bărbăţia sa: prin accentuarea a tot ceea ce îl deosebea de femeie. Asta se referea (şi se referă) la mai ales la înălţime, la dezvoltarea muşchilor şi bineînţeles la penis, organul sexual primar al bărbatului. Supra-accentuarea sa a dus la nenumăratele opere de artă cu forme falice şi la unelte tehnice, de la obeliscurile egiptene până la rachetele atomice care venerează omnipotenţa şi pun un monument penisului în erecţie. (VA URMA)

 

Vezi si celelalte capitole

Comentarii

comentarii