Bine ati venit la Cabinetul Dr. VOICU

Program de Lucru : Luni - Vineri > 8.00 - 18.00
  Contact : +4.0722.684.735

femeie antica privilegiata

Frumuseţea feminină şi cea masculină din punct de vedere istoric 3 : apare concurenta

Curând, bărbaţii nu s-au mai mulţumit să-şi aleagă doar femeile sănătoase şi cu capacitatea de a da naştere drept mame pentru descendenţii lor. Pe deasupra au dezvoltat criterii estetice prin care le deosebeau pe cele „urâte” de cele „frumoase” şi prin aceasta şi mai „valoroase”: ca de exemplu un ten deosebit de deschis sau foarte închis al pielii, buze foarte cărnoase sau subţiri, sâni plini sau mai degrabă mici, o burtă rotundă şi moale sau una dreaptă, încheieturi ale mâinii foarte subţiri, linii bine proporţionate ale gâtului şi ale umerilor, ochi foarte mari sau migdalaţi… doar pentru a aminti câteva dintre nenumăratele criterii.

Cine nu îşi găsea locul în această matrice era descalificată ca fiind „urâtă”, ca de exemplu femei cu nasul mare în culturi care au declarat nasul mic ca fiind frumos. Femei cu încheieturi şi glezne groase, când se cereau încheieturi subţiri. Femei cu gâtul gros, acolo unde gâtul lung şi subţire de lebădă era culmea frumuseţii. Femei pline când la modă erau cele fragile, sau femei cu talie de viespe acolo unde plenitudinea naturală determinau frumuseţea feminină.

Întotdeauna cei care aveau putere dădeau tonul în ceea ce privea atractivitatea. Ei hotărau ce avea să fie preţios, de dorit şi deci frumos. Şi tot ei degradau şi declarau ca fiind indezirabil ceea ce nu corespundea acestor măsuri. Cu cât bărbaţii acaparau şi împărţeau mai multă putere după „revoluţia neolitică”, cu atât mai puţine femei puteau să scape de aceste noi reguli ale jocului. Joc care de fapt ar trebui numit război, pentru că aceste reguli au devenit din ce în ce mai importante in luptele de supravieţuire ale femeilor.

Bărbaţii care posedau mai puţină putere decât cei puternici puteau să se considere valoroşi dacă reuşeau să se înconjoare cu femei foarte atrăgătoare. Femeile putea spera să recâştige o parte din puterea pierdută pe baza atractivităţii lor – adică să fie alese de către cineva cu cât mai multă putere (şi puse sub ocrotirea acestuia). Cu cât femeilor li se ofereau mai puţină putere de autodeterminare – adică să răzbată în lupta pentru supravieţuire şi fără bărbaţi – cu atât trebuiau să se bazeze mai mult pe atractivitatea lor exterioară, pe putere atracţiei sexuale dacă voiau să aibă o oarecare siguranţă a supravieţuirii lor. (VA URMA)

Vezi si celelalte capitole

Comentarii

comentarii