Bine ati venit la Cabinetul Dr. VOICU

Program de Lucru : Luni - Vineri > 8.00 - 18.00
  Contact : +4.0722.684.735

corp masculin

Frumuseţea feminină şi cea masculină din punct de vedere istoric 6 : alegeri

În mod interesant, femeile nu s-au revanşat niciodată în întreaga istorie a civilizaţiei pentru îngrădirile estetice printr-un anume ideal al frumuseţii pe care să-l fi aplicat bărbaţilor. Cu siguranţă că totdeauna femeile au preferat ca partener un Adonis drăguţ, tandru, deştept şi abil unui bărbat necioplit, brutal, prost şi neproporţionat. Dar chiar şi pentru femei frumoase, de multe ori altele erau criteriile pentru alegerea bărbatului decât cel al unui corp deosebit de frumos.

Acest lucru are (cel puţin) două motive. Primul, cel mai important, este limpede: Cine nu avea putere în societate nici nu putea să stabilească regulile. Cine s-ar lua după el? – Al doilea motiv, strâns legat de primul: femeile nu au avut de ales. La ce bun să stabilească un ideal de frumuseţe masculină imaginar, dacă oricum nu puteau să-şi aleagă liber partenerul sexual/soţul? Dacă la alegerea partenerului erau primordiale considerente de politică familială, dependenţe economice, argumente de dinastie?

Şi pentru că bărbaţii rivalizau tot „numai” pentru putere şi nu pentru frumuseţea trupească (mult mai trecător, dependentă de gust), femeile nici nu ar fi reuşit să dezbine bărbaţii din cauza vreunui ideal de frumuseţe bărbătească şi astfel să-i slăbească. Dar exact acest efect l-au creat bărbaţii prin idealurile estetice pe care le-au impus femeilor. Până în zilele noastre femeile sunt departe de a fi solidare între ele tocmai din cauza cerinţelor legate de înfăţişarea lor.

Multe dintre cunoştinţele noastre despre idealurile estetice din trecut se bazează pe descoperiri arheologice, desene, statui care s-au păstrat din epocile diverselor culturi. Multe exemplificări aveau – fapt de multe ori greşit interpretat – cu totul alte funcţii decât aceea de a reda idealul estetic al timpului respectiv. Acest lucru este valabil în special pentru figurinele de cult păstrate: pe feţele lor, în staturi şi corpuri trebuia redată mai ales importanţa de cult. De aceea zeiţele fecundităţii aveau de multe ori corpuri pregnant feminine. Plenitudinea exagerată a trupurilor reprezenta puterea mamei (naturii) însăşi. Şi nicidecum un ideal estetic cum ar sugera denumirea de „Venus de la Willendorf” pentru o celebră statuetă din epoca de piatră!

Şi personalităţi lumeşti importante au fost reprezentate exagerat: postura, îmbrăcămintea, însemnele puterii, chiar şi mărimi supra-naturale (în raport cu supuşii ce-i înconjurau) caracterizau importanţa lor socială. Purtătorii de putere erau de multe ori reprezentaţi ca fiind mai frumoşi, în concordanţă cu spiritul timpului.

Atât în cazul persoanelor mitice cât şi în cel al celor lumeşti reprezentarea frumuseţii exterioare era un adaos valorificator, dar nicidecum un scop în sine; personalităţi de cult şi putere de regulă nu reprezintă dorinţa de a eterniza un ideal de frumuseţe. (VA URMA)

Vezi si celelalte capitole

Comentarii

comentarii