Bine ati venit la Cabinetul Dr. VOICU

Program de Lucru : Luni - Vineri > 8.00 - 18.00
  Contact : +4.0722.684.735

Frumuseţea feminină şi cea masculină din punct de vedere istoric 5a: diferente (partea 1)

Această mişcare a avut un efect secundar foarte binevenit: femeilor le era absolut imposibil să se considere cu adevărat puternice, indiferent de cât de sus ajungeau în ierarhiile puterii. Pentru că puterea avea în primul rând de a face cu bărbăţia. Iar femeile – nici cele puternice – nu aveau voie să pară masculine. Nici până astăzi nu s-a schimbat nimic în privinţa această.

Idealurile frumuseţii feminine, pe cât de diferite au fost, au un numitor comun: ceea ce putea fi „masculin” la o femeie a fost pur şi simplu interzis. Femeile de pildă au de regulă mai puţin păr şi în alte zone decât bărbaţii. Deci au trebuit să îl îndepărteze pentru a semăna şi mai puţin cu bărbaţii. Femeile au, spre deosebire de bărbaţi, sâni – deci trebuiau să-l accentueze, să-l ridice, să-l întărească (numai în vremurile oprimării sexuale generale trebuiau să-l ascundă şi devină astfel practic fiinţe asexuale). Femeile au de regulă straturi mai groase de grăsime pe fese şi un bazin mai lat decât cel al bărbaţilor. Deci, au trebuit să accentueze fesele prin haine, prin îndopare cu dulciuri printr-o cifoză lombară (ceea ce le-a stricat coloana vertebrală şi le-au slăbit „mijlocul”). Mijlocul la femei este de regulă mai strâmt decât cel al bărbaţilor, corpul lor are mai multe curburi – deci, a fost inventată „talia”, ridicată la rang de criteriu estetic, accentuată prin haine, strâmtorată bine şi prin cure de slăbire.

Sprâncenele femeii sunt de regulă mai puţin dese decât cele ale bărbaţilor; deci, au trebuit rărite cu penseta, formate, vopsite sau chiar rase te tot (aşa cum obişnuiau femeile în evul mediu, obţinând astfel înfăţişări foarte credincioasă, ruptă de lume şi ca o madonă).

Piciorul femeii este de regulă mai mic şi mai subţire decât cel al bărbatului. De aceea au fost strâmtoraţi în pantofi şi mai mici şi înguşti, aşezaţi pe tocuri, iar în China se şi rupeau şi se opreau din creştere prin bandaje strânse. Tradiţia de a bandaja degetele de la picioarele fetelor sub talpa labei piciorului până când acestea de abia mai mergeau singure pe cionturi şi cu dureri groaznice s-a născut în burghezia chineză în jurul anului 1200 e.n. şi a fost interzisă de abia în secolul nostru în timpul revoluţiei lui Mao. (VA URMA)

Vezi si celelalte capitole

Comentarii

comentarii