Bine ati venit la Cabinetul Dr. VOICU

Program de Lucru : Luni - Vineri > 8.00 - 18.00
  Contact : +4.0722.684.735

femei in roz

Frumuseţea feminină şi cea masculină din punct de vedere istoric 11: epoca moderna

Revoluţia industrială care a început la sfârşitul sec. 18 în Anglia şi s-a întins până la mijlocul sec. 19 până în Germania a adus femeilor munci noi şi plătite mizerabil (şi de multe ori şi în condiţii mizere), dar tot nu a oferit o altă imagine a femeii care să fii răsplătit prestaţia ei socială. Tot înalta societate dădeau tonul în ceea ce privea idealurile estetice, iar acolo munca manuală a femeilor trebuia să se rezume la goblenuri şi cântatul la pian.

Mişcarea spirituală a Romantismului care a început prin 1800 şi a durat mulţi ani în sec. 19. influenţând întreaga viaţă culturală, fixa rolul femeii la anumite funcţii: trebuiau să fie „muze romantice” pentru bărbaţi, „soţii tandre”, „mame dăruitoare” dar şi simbol mitic al „contopirii cu natura” care în această perioadă era transfigurată romantic şi populată cu nimfe, zâne şi zeităţi. Astfel ne privesc din tablourile romantice femei îmbrăcate graţios-uşor, cu ochi mari, visători, umeri uşor căzuţi, gâturi subţiri şi mâini albe şi îngrijite.

Cu totul lipsite de erotism erau femeile batjocorite ca fiind râmase corijente, urâte cu sânii drepţi, şi care încercau să acumuleze învăţătură sau îşi câştigau existenţa poate chiar ca profesoare.

Şi iată că, din nou, un obiect vestimentar a iscat discuţii pe tema idealurilor estetice feminine la sfârşitul sec. 19: de această dată era pantalonul. Timp de secole, pantalonul era îmbrăcăminte bărbătească; femeile care erau prinse că poartă pantaloni erau aspru pedepsite şi expuse batjocorii. „Bifurcaţia” cum este numită despărţirea trupului uman până la zona pubiană, era lucru bărbătesc. O femeie cuminte avea picioare a căror formă putea fi bănuită, dar în nici un caz vizibilă, ceea ce inevitabil ar fi atras privirile asupra sexului ei (de aceea rochiile lungi, largi şi incomode erau obligatorii timp de secole). Au existat doar câteva excepţii devenite celebre care arată umilinţa care zăcea în această ordine vestimentară pentru femei: astfel, scriitoarea franceză Aurore Dupin – cunoscută mai degrabă sub pseudonimul masculin George Sand (1804-1876) – s-a gândit să se travestească în bărbat, după ce s-a mutat într-o mansardă la Paris, divorţată de soţ şi cu doi copii, pentru că nu-şi putea permite să plătească adaosul cerut pentru instalarea unei toalete pentru femei. Pictoriţa franceză Rosa Bonheur (1822-1899) a avut nevoie de o aprobare a poliţiei pariziene pentru a putea purta pantaloni, când a dorit să deseneze schiţe de cai într-un abator. Iar cunoscuta grădinăreasă britanică Gertrude Jekyl a avut de luptat pentru o aprobare să poată purta pantaloni şi cizme pentru a putea superviza mai uşor plantarea şi aranjarea grădinilor nobililor. (VA URMA)

Vezi si celelalte capitole

Comentarii

comentarii