Bine ati venit la Cabinetul Dr. VOICU

Program de Lucru : Luni - Vineri > 8.00 - 18.00
  Contact : +4.0722.684.735

moda femeie

Frumuseţea feminină şi cea masculină din punct de vedere istoric 10: moda

Intre 1600 şi 1750, a înflorit şi o altă „artă” care nu poate fi exclusă nici astăzi din discuţiile pe tema idealurilor estetice: moda. Până târziu în Renaştere existau deja anumite curente de modă care se regăseau în croieli, în culorile stofelor şi a accesoriilor precum eşarfele şi şaluri. Dar unor astfel de mode le urmau doar damele din înalta societate. În popor se purtau doar hainele de zi cu zi (de multe ori numai cele de lucru) şi – dacă exista – o haină de duminică pentru mersul la biserică. La ţară apăruseră devreme porturile populare care semnalizau apartenenţa la o comunitate regională. Mai ales în oraşe şi la curţile împărăteşti s-a dezvoltat ordinea vestimentară a claselor care făcea posibilă diferenţierea pe loc a diferitelor clase sociale, de la clasa meseriaşilor sau a ţăranilor până la cea a boierilor. Şi breasla impuneau o ordine vestimentară membrilor, atât femeilor cât şi bărbaţilor. Muritorii de rând nu aveau voie să se înfăţişeze în haine care nu corespundeau clasei lor şi trebuiau să poarte ceea ce puteau să ţese şi coase singuri, haine adaptate la condiţiile vremii şi de lucru.

Portul popular şi de lucru nu cereau o anume conformaţie a trupului, hainele erau adaptate realităţilor şi nu invers. Setea de renume şi lux din era barocă nu a putut să nu se atingă de trupul omenesc (şi aici mai ales pe cel feminin): pentru a accentua formele lor opulente şi curbele lor îmbietoare, femeile fine care aparţineau de Curte în sec. 17 şi 18 trebuiau să-şi sufoce trupurile în corsete, să acopere şoldurile cu rochii largi, să împodobească decolteurile adânci cu volănaşe. Nu poate lipsi din istoria idealurilor estetice feminine un obiect vestimentar inventat la mijlocul sec. 16. corsetul. Această structură unică în felul ei „putea să ridice, să mărească sau să aplatizeze sânii, să îngusteze şoldurile sau să le lăţească, să strângă sau să lungească talia, să dea spinării curbura dorită, să facă umerii să atârne sau să aplatizeze burta” – după cum o cerea idealul modei de atunci. „În funcţie de stilul vremurilor şi de determinarea femeii în cauză un corset putea să exercite o presiune între 10 şi 40 de kilograme” iar „chinuitorul corset era un simbol al supunerii feminine”.

În trecut femeilor nu le rămânea altceva de făcut decât să se supună presiunilor sociale şi în ceea ce privea înfăţişarea lor. Ele nu aveau modalităţi de calificare profesională fiind astfel lipsite şi de independenţa economică, femeile şi fetele erau învăţate doar la o viaţă de casnică – sau, în clasele mai de jos, la una de servitoare. Să fi avut un bărbat care avea grijă de tine, era mai degrabă o simplă problemă de supravieţuire, dacă nu voiai să sfârşeşti ca „fată mare” în casa părintească sau în cea a surorilor măritate.

Perioada iluministă din sec. 18 până la Revoluţia franceză din 1789 a adus în vânt nou în viaţa culturală, spirituală şi politică a Europei de vest, dar nu a schimbat cu nimic poziţia (fără drepturi) a femeilor. Ea tot nu era cetăţean liber şi încă mai trebuia să se supună bărbatului. (VA URMA)

Vezi si celelalte capitole

Comentarii

comentarii